4. Micro-Electrode-Area 4.1 Generalităţi În ultimii ani, cercetarea în domeniul neuroştiinţelor a căpătat un salt prin apariţia şi dezvoltarea continuă a tehnicilor de înregistrare cu dispozitive de tipul MEA (Micro Electrode Area). Aceste cercetări au permis progrese şi în domeniile maladiilor precum cancerul şi Parkinson. Înregistrările făcute cu MEA, permit descifrarea (parţială) a mecanismelor şi modului de funcţionare a diverselor zone corticale. La ora actuală au fost dezvoltate mai multe tehnologii de tip fotolitografic pentru imprimarea ariilor de microelectrozi fie pe suporturi solide (de …show more content…
Microprocesoarele cu cerinţe specifice sunt necesare pentru a studia activitatea creierului, atât la nivel celular cât şi la nivel de coloană vertebrală. Cu toate acestea, tehnicile imagistice utilizate în mod obişnuit, cum ar fi rezonanţa magnetică (RMN), tomografia computerizată (CT), precum alte tehnici de înregistare, cum ar fi electroencefalograful (EEG), sunt de dimensiuni mari şi cu rezoluţie slabă. Perspectiva mai clară asupra funcţionării creierului poate fi obtinuţă de la înregistrări de ansamblu dar şi la nivel de celulă unică. Ca urmare, inregistrările, unitatea si ansamblul au fost obţinute cu diverse dispozitive …show more content…
Polimerii cu gama lor largă de proprietăţi (de suprafaţă chimică, mecanică şi proprietăţile lor fizice) oferă o mare varietate de material. Elastomerul din silicon are mai multe avantaje, care îl fac mai valoros, atât pentru fabricarea, cât pentru şi punerea sa în aplicare, cum ar fi:
a) Starea iniţială a lichidului de silicon face posibilă prepararea compozitului substratului de diferite concentraţii. Starea fluidă din elastomeri oferă controlul grosimii substratului, care este o altă proprietate de dorit. Această proprietate este deosebit de importantă pentru creier, implanturile de mici dimensiuni transversale oferind o mai bună fucţionare pe termen lung.
b) Respectarea formulei de elastomeri din silicon este principala motivaţie pentru substratul flexibil de producţie. Este important să se potriveasca respectarea mecanică a ţesutului biologic cu materialul de contactare. PDMS, un substrat pe bază de eslastomer din silicon, are proprietaţi mai bune decât alte substraturi mai rigide frecvent utilizate pentru înregistrarea semnalelor creierului, cum ar fi poliamida sau